Postări

I need a break

I need a break from all the chaos of the world, The rustling, noise, constant movement, social media, The agitation, struggle, tossing, and turning, The silent, crying myself to sleep, The fear of not being able to fall asleep. I need a break from the pain, The hurting, despair, and misery of the world. I need a break from being online, From constantly feeding myself sadness, Negativity, insecurity, low self-esteem. I need a break from other people's thoughts, And suffering. I need a break from shoveling war in my soul, The never-ending whining, the fear of being too much; The fear of having too little to offer, too little to sacrifice, Because I've given all of me this time and it might not be enough. I need a break from the clapping of the keyboard, The tiresome light of the screens, The deafening sound of endless stories and posts. I need a break from the chaos and the order; Because - if I am to die, the world won't stop moving. My mother's tears might fill a bucket...

Doliu

Nu am crezut ca ziua va veni,  Cand vei muri, vei sfarsi, vei izbavi.  Nu ai vrut sa ma pierzi,  Dar demult nu mai eram a ta  Si ai inteles asta inaintea mea.  M-am pierdut printre randuri,  O virgula amarata aruncata la intamplare.  M-am pierdut printre nimicuri, tristeti, pagini goale, cuvinte fortate,  Flori ofilite, haine neimpaturite, carti necitite.  Machiaj expirat.  O banala poezie fara ritm si rima.  Nu am crezut ca ziua va veni,  Cand un drum se va transforma brusc in doua.  Un ocean infinit de alegeri;  Intr-o dimineata ne-am trezit pur si simplu,  Si nu ne-am mai ales unul pe altul.  Si plang pentru ca ai murit;  Tu care erai al meu nu mai existi.  Si plang pentru ca am murit;  Eu care eram a ta nu mai exist.  Si am renascut amandoi,  Separat. Mai puternici, mai frumosi, mai vii.  Doar o intrebare mai ramane: Cum sa ma ingropi, Cum sa te ingrop? 

Si noi nu am mai ars

Am avut un vis, In care sub straturi groase de indiferenta, machiaj si gheata, Ma vedeai asa cum sunt – Imperfecta, instabila, incandescenta. Am avut un vis, In care sub ziduri impenetrabile de frici si anxietati, Te vedeam asa cum esti – Vulcanic, efervescent, iubitor. Am avut un vis, In care sub plapuma grea de story-uri si like-uri , Vedeam lumea asa cum este – Vie, vibranta, gresita. Insa ne-am trezit, Ne-am lovit de straturi groase si ziduri impenetrabile, Si sub plapuma grea de story-uri si like-uri, Noi nu am mai ars.

Hai sa ardem

Hai sa ardem zambetul ala larg, si ochii mari si cuvintele dulci, Si tare frumusica esti, dar te rog, nu-mi da sufletul tau acum. Hai sa spargem zidul de sticla, si sa nu ne mai prefacem ca e caramida solida. O simpla atingere si bum - nu mai ramane nimic din tine.   Esti praf, iubitule, praf si pulbere si fum si scrum si sticla sparta, Erai nimic inainte de mine si ramai nimic dupa mine; Un wannabe cool guy, complet relaxat, complet detasat, Care incearca sa uite ca pentru o scurta clipa a fost ceva pentru cineva.   Hai sa ardem castile, aplicatiile, indiferenta fortata si seen-ul ; Putem sa ardem si sfarsitul, oricum a fost scris si citit deja. Ardem mascara, rujul, ochelarii tai de soare, minciunile mele, sufletul tau – Al meu a ars deja.   Hai sa stam in tacere completa, doar noi doi fata in fata; Nu, nu ma atinge, nu imi vorbi, nu te uita la mine. Sau mai bine, stai cuminte in dreapta si lasa-ma sa conduc; Promit ca atunci cand voi t...