Doliu
Nu am crezut ca ziua va veni, Cand vei muri, vei sfarsi, vei izbavi. Nu ai vrut sa ma pierzi, Dar demult nu mai eram a ta Si ai inteles asta inaintea mea. M-am pierdut printre randuri, O virgula amarata aruncata la intamplare. M-am pierdut printre nimicuri, tristeti, pagini goale, cuvinte fortate, Flori ofilite, haine neimpaturite, carti necitite. Machiaj expirat. O banala poezie fara ritm si rima. Nu am crezut ca ziua va veni, Cand un drum se va transforma brusc in doua. Un ocean infinit de alegeri; Intr-o dimineata ne-am trezit pur si simplu, Si nu ne-am mai ales unul pe altul. Si plang pentru ca ai murit; Tu care erai al meu nu mai existi. Si plang pentru ca am murit; Eu care eram a ta nu mai exist. Si am renascut amandoi, Separat. Mai puternici, mai frumosi, mai vii. Doar o intrebare mai ramane: Cum sa ma ingropi, Cum sa te ingrop?